Azotul are un rol important în cultivarea reușită a căpșunilor. Odată cu inițierea legării fructelor, necesarul de nitrogen al plantelor crește semnificativ, soluția pentru aceasta fiind utilizarea îngrășămintelor de irigare Master 20.5.10.

Azotul este ușor mobil, astfel se spală cu ușurință din sol, din această cauză se recomandă administrarea regulată a acestuia, în special în cazul solurilor nisipoase. Pentru o dezvoltare și pentru o producție corespunzătoare, trebuie respectat raportul dintre azot și potasiu. Aceasta este important, pentru că la un aport exagerat de azot vor crește dimensiunile frunzelor, codița acestora, observându-se o legare târzie a fructelor. Cantitățile de azot, în exces, pot avea efecte negative asupra calității producției, deoarece, din cauza țesuturilor slăbite, carnea fructelor nu mai este așa de fermă, astfel rezistența la depozitare, prezentare este redusă în mod considerabil. În afara acestora, cantitățile de azot, mai mari decât cele necesare, accentuează frecvența apariției daunelor cauzate de bacterii, de mană, de acarieni și păduchii frunzelor.
Trebuie administrate diferite forme al azotului, de ex. carbamidă, amoniac, nitrați. Carbamidele au un efect lent, acidifiază puternic solul și poate arde, cu ușurință, rădăcinile. Azotatul de amoniu, azotatul de calciu asigură o completare de azot mai rapidă și mai sigură. Lipsa azotului este indicată, inițial, de frunzele mature: culoarea acestora se transformă în galben, mai târziu în roșu, iar boabele vor rămâne mici.
Potasiul are un rol important în utilizarea apei de către plante, în cazul secetelor, a rezistenței la frig și la situații de stres, de asemenea are un rol important în formarea florilor. În plus, potasiul are un rol important și în încorporarea zaharurilor în fructe, în coacerea acestora, respectiv în constituirea aromelor fructelor. Raportul optim (față de nitrogen) modifică ciclul vegetativ, conferă lăstari mai scurți și fructificare timpurie. În cazul deficienței de potasiu, frunzele mai mature ale plantelor se decolorează pe margini, devenind roșii-cărămizii, care mai târziu vor deveni maronii, după care se necrozează, în timp ce în jurul nervurii principale apare o culoare verde-albăstruie. Necroza și decolorarea pot să se întindă pe întreaga frunză.

În zonele decolorate vor apărea pete necrotice maronii, iar producția va scădea. Lipsa acestei substanțe este frecventă în solurile nisipoase, respectiv în cazul celor la care se administrează o concentrație mare de magneziu. În cazul solurilor puternic tasate, majoritatea potasiului este prezentă într-o formă neasimilabilă de plante (asemănă-tor cu fosforul). Față de nitrogen, se spală mai greu din sol. Căpșunile sunt plante foarte sensibile la clor, din această cauză potasiul se poate completa exclusiv cu ajutorul unor îngrășăminte de bază, cu sulfați, de de ex. M-Grow 11.12.17 (3+29), și cu îngrășăminte minerale, de irigare, cu sulfați sau nitrați, de de ex. Master 15.5.30+2, cu nitrați de potasiu. Fosforul este substanța care se pierde din sol, prin spălare, în cea mai mică măsură, din această cauză, în cursul cultivării, și în cazul solurilor tasate, concentrația acestuia poate să crească (acumularea de fosfor este mai redusă în solurile nisipoase). În ciuda acestora, în spațiul de cultivare al căpșunilor, și în cazul solurilor compacte, marea majori. Nici chiar administrarea extrem

exagerată a fosforului nu cauzează, în mod direct, efecte negative, dar împiedicând asimilarea altor elemente, de ex. a zincului, calciului, sau a altor substanțe pot să cauzeze deformații caracteristice ale frunzelor. În eliberarea materiilor nutritive din sol poate ajuta M-FERT, administrat ca îngrășământ de bază. Asimilarea de calciu a căpșunilor este considerabilă, cantitativ este identică cu cea a azotului. Calciul este elementul nutrițional care influențează cel mai mult calitatea fructelor (Faust, 1989). Efectul general al acestuia este încetinirea proceselor de coacere a fructelor, întârzierea acestor procese, deoarece elementul încetinește viteza proceselor fiziologice metabolice de descompunere. Intensitatea respirației fructelor, având un aport favorabil de calciu, este mai redusă, în general sunt mai tari, fiind mai rezistente la depozitare. (Faust et Shear, 1972.)

Fructele asimilează calciul până când sunt de mărimea unui bob de mazăre, după aceea fructele nu mai asimilează această substanță, ci doar o scădere a concentrației. Frunzele vor semnala deficiența de calciu prin colorarea marginilor în violet închis, după care acestea vor deveni maronii, iar în final vor avea culoarea neagră.

Pot apărea probleme, privind asimilarea de calciu, prin rădăcini, în cazul unei temperaturi în jurul valorii de 10°C a solului și a aerului, respectiv și în cazul unor temperaturi ridicate. În aceste situații se va asimila doar calciul aplicat pe frunze. În perioada de fructificare vom administra Calbit C o dată, la 2-3 zile, prin soluții nutritive, iar prin aplicare foliară vom administra la interval de 7-10 zile! Azotatul de calciul nu se poate amesteca cu substanțe complexe, pe bază de fosfor și cu îngrășăminte minerale sulfatate, ca de exemplu cu sulfatul de potasiu, sau cu cel de magneziu, din această cauză aceasta se va administra singur, sau amestecat cu produși azotați, ca azotatul de amoniu, azotatul de potasiu. Magneziul este un element constitutiv al clorofilei, fiind o necesitate pentru dezvoltarea viguroasă a plantelor. În cazul deficienței de magneziu se va observa îngălbenirea spațiilor dintre nervuri, iar în cazuri grave doar nervurile își vor păstra culoarea verde. În final vor apărea pete maronii de necroză, iar frunzele adulte vor cădea înainte de vreme. Lipsa magneziului poate fi cauzat și prin administrarea unei cantități mari de potasiu.

Simptomele de deficiență pot fi prevenite cu ajutorul administrării regulate a preparatelor complexe gen Master 15.5.30+2, respectiv a sulfatului de magneziu.

Fierul este indispensabil pentru producerea clorofilei. În lipsa acestui element, se îngălbenesc, în prima fază, frunzele noilor lăstari, mai târziu și lăstarii mai mari, în timp ce frunzele mai mature rămân, în general, verzi. Dacă deficiența se va menține o perioadă mai îndelungată, atunci frunzele vor începe să se decoloreze pe margini, se albesc, după care se vor usca. – administrăm Ferrilene. În cazul deficienței de mangan, asemănător lipsei de fier, frunzele se vor îngălbeni, în mod caracteristic clorozei, dar nervurile și vecinătatea acestora vor avea culoare de verde închis, în pete aleatoare. Aceste simptome de deficiență pot apărea pe solurile puternic calcaroase, sau în urma administrării unilaterale de materii nutritive. Borul este unul din cele mai importante microelemente. Are un rol de bază în înflorire, respectiv în procesul de diviziune celulară. În lipsa acestuia, creșterea lăstarilor se va opri, iar vârfurile de vegetație vor necroza  -administrăm Boroplus.

În lipsa acestui element, legarea florilor este deficitară, având ca rezultat deformarea frunzelor și deseori, uscarea inflorescențelor. Zincul are rol important în formarea semințelor, în dezvoltarea rădăcinii și în rezistența la boli. Lipsa acestui element este frecventă în solurile cu o valoare pH ridicată, în solurile nisipoase și argiloase, ori în solurile cu conținut ridicat de Mg, K sau Ca. și administrarea, în cantități mari, de fosfor, poate cauza deficiență de zinc. Lipsa unor oligoelemente poate apă-rea și în cazul solurilor cu o aplicare corespunzătoare de oligoelemente, de ex. la administrarea excesivă de fosfor, la irigare excesivă (sol neaerat), la valori necorespunzătoare ale pH, etc.
În aceste cazuri, completarea acestora poate fi soluționată rapid și cu eficiență prin administrarea foliară, prin frunze, a produselor din familia Brexil. Prin utilizarea produselor Brexil putem evita antagonismele dintre elementele nutriționale din sol, de asemenea se pot utiliza doze cantitativ reduse și precise, care se asimilează rapid și fără pierderi.

www.gradinafertila.ro

Articole recomandate