Necesarul de sol
Căpșunile pot fi cultivate cu succes, în soluri cu diverse caracteristici, dar cel mai bun sol îl reprezintă cele bine hidratate și aerate, ușor acide, cu humus sau cele de culoare maronie, argiloase, cu solul aluvionar și humus. Plantele au rădăcina superficială, deși le place să aibă un substrat bogat (60-90 cm). Acest lucru se poate explica prin faptul că solurile cu un substrat mai redus au o hidratare deficitară. Plantele sunt tolerante față de aciditatea solului, valoarea ideală a pH-ului fiind pentru aceste plan-te între 5 și 7.

Căpșunile sunt sensibile la cloroză, la valori ale pH-ului de 8 și la un conținut de 10-15% de CaCO3.

Acest lucru se poate explica prin faptul că fierul este prezent în formă nesolubilizată, la solurile cu valori ridicate ale pH, alcaline, respectiv domină cantitatea de fier trivalent, greu asimilabil. În cazul solurilor compactate, astfel în cazul irigărilor excesive frecvente, fierul va deveni insolubil, greu asimilabil, iar în urma acestui fapt plantele vor începe să arate semne de cloroză.
Asigurarea unei aerări bune a solului este foarte importantă, deoarece rădăcinile căpșunilor sunt foarte sensibile privind oxigenarea lor. Rădăcinile capilare, răspunzătoare de asimilarea materiilor nutritive, se deteriorează rapid, în cazul lipsei aerului.

Această cultură este caracterizată de faptul că se cultivă în același loc pentru mai mulți ani și în acest timp se pot ivi probleme fitosanitare serioase (infecții ale rădăcinilor și tulpinilor, provenite din sol), care pot să împiedice considerabil cultivarea rentabilă a acestora. Situația ideală ar fi respectarea unei rotații a culturilor cu o frecvență de 3-4 ani. Cu ajutorul schimbării culturilor, alese în mod optim, se pot reduce, semnificativ, problemele fitosanitare, cheltuielile cu acestea, și se poate crește producția. În cazul acelor culturi care revin pe aceleași suprafețe, din an în an, poate să apară fenomenul de epuizare a solului, din această cauză ar fi importantă respectarea rotației culturilor. În urma plantării succesive a soiurilor înrudite de plante, raportul consumului materiilor nutritive din sol va deveni unilaterală. Iar, în paralel cu acestea, se înmulțesc și bolile infecțioase, provenite din sol. În cazul monoculturilor (cultivarea, într-o arie, pentru o perioadă de mai mult de 2 ani) necesită, din partea fermierilor o atenție și o precizie crescute în mod exponențial cu privire la asigurarea substanțelor nutritive și a problemelor fitosanitare.

www.gradinafertila.ro

Articole recomandate